marți, 24 iulie 2012

Home sweet home!


        Bine v-am găsit, în sfârșit am ajuns acasă, deși nu am stat foarte mult în Germania, ne-a fost dor de casă. Așa cum v-am scris Nicole a mai avut un control înainte de a ne întoarce în România.
La acest control fetița mea a primit documentele de extrenare și niște măsurători pentru a-i putea comanda ochelari respectiv lentile de contact. Durerea noastră  este că Nicole în viitorul apropiat va avea nevoie de alte două intervenții la ochișori, pentru a-i implanta cristalinele artificiale, momentan ni s-a spus că este prea micuță și nu ar suporta ochișorii. Trebuie ca ochiul să se oprească din creștere și atunci se va interveni din nou pe ochișorii ei, eu sper să vadă bine cu lentilele de contact și doar la o vârstă mai mare să aibă nevoie de implanturile de cristalin. Nu vreau să îmi imaginez ce costuri vor implica aceste intervenții, cert e că din păcate nu am scăpat de operații. Domnul e mare și sigur va fi alături de Nicole și în viitor.
      Din nefericire pentru noi, nu am găsit aici în Arad nici un medic care să ne poată ajuta, avem nevoie ca cineva să ne comande lentilele/ ochelarii dar nu vor medicii să se orienteze după indicațiile medicilor din Frankfurt, așa că trebuie să așteptăm.
Sunt foarte tristă, fiindcă ne-am stresat foarte mult ca Nicole să fie operată cât mai repede, în Germania totul a fost ok, au avut aparatură și personal dedicat copiilor, iar aici în Arad, nu există aparatură. 
     Sincer vă spun de când am ajuns, căutăm variante și soluții pentru Nicole. să găsim un medic capabil care să o poată urmări cât încă este în recuperare, un medic care să aibă aparatura necesară, deoarece ei i s-au scos cristalinele, aparatele dau eroare, nu știu ce aparat ne trebuie, cert este că sunt foarte dezamăgită de medicii din Arad.  Suntem trimiși la Timișoara, sper din suflet ca să fie bine, fiindcă așa pierdem timpul în defavoarea lui Nicole.
     Vestea bună este că peste 6 săptămâni ne întoarcem la control, iar dacă aici în România nu găsim soluții, vom comanda de acolo tot ce este nevoie. Medicii nemți, au dorit să comandăm de aici pentru ca Nicole să vadă cât mai repede, dar nu am crezut că ne vom confrunta cu alte probleme.
     În rest suntem optimiști și recunoscători tuturor care ne-au ajutat și mai ales Domnului că a vegheat asupra lui Nicole și asupra noastră. Vă mulțumim dragi prieteni pentru solidaritatea voastră.
    Vă pupăm, Nicole și mami!

marți, 17 iulie 2012

A doua intervenție ...

 
  Bine v-am găsit, din păcate nu reușesc să vă scriu mai des, dar încerc să vă țin la curent cu starea fetei.
       Dacă prima operație a durat mai mult fiindcă cristalinul a fost foarte afectat și a fost dificil de extras din capsulă, motiv pentru care profesorul a luat decizia de a face o nouă intervenție,
 
      această operație, a decurs fără probleme. Nu a fost așa de agitată și s-a putut odihni fără să aibă dureri foarte mari.
 Fiindcă ochiul s-a prezentat bine, nu a sângerat și nu a avut alte consecințe, ne-au externat, cu condiția ca măine să ne întoarcem pentru un ultim control, să-i facă măsurătorile pentru ochelari/ lentile de contact ca să le putem comanda cât mai repede din România.
         Nicole abia a așteptat să meargă acasă,  se simte bine, are chef de joacă și e sociabilă cu Maia și Filip, noii prieteni ai fetelor.  Acești parteneri de joacă sunt defapt, copii familiei unde locuim pentru această săptămână. Sunt copii frumoși, cuminți și foarte deștepți, fetele mele s-au acomodat repede cu ei, sunt convinsă că le va fi dor de ei când ne vom întoarce în România.
      Noi încet încet ne împachetăm, pentru că sperăm să putem pleca mâine în Arad, dacă totul va fi bine cu fata. Așa că eu vă las acuma, merg să fac bagajul de plecare, aveți grijă de voi și sper să ne auzim cât mai curând cu vești bune din Arad.

  

vineri, 13 iulie 2012

Ziua operațiior în Frankfurt

              Și iată și ziua cea mare...emoții foarte mari și o lume necunoscută. Ne-am trezit devreme fiindcă Nicole a fost programată la 6.45 pentru niște noi investigații înainte de a fi operată. Eu sunt foarte emotivă și toată noaptea am stat și m-am frământat ce se va întâmpla, cum va suporta fetița mea, aceste intervenții, cum se va simți după operațiile suferite? niciodată nu am mai trecut prin aceste stări și m-a cuprins teama. Dar Domnul m-a călăuzit și încet încet lucrurile au început să evolueze.
            Asistentele de pe secție au fost extrem de amabile, s-au străduit ca Nicole să nu fie agitată, ea defapt nici nu a știut ce va urma. Ne-au condus la salon, unde ne-am schimbat repede în pijamale, a fost suspect pentru Nicole de ce anume a trebuit să se îmbrace în pijamale, dar când a văzut că și mami s-a îmbrăcat s-a liniștit. Apoi ne-au chemat în cabinet,unde eu a trebuit să semnez câteva formulare, apoi i-au dat fetei un siropel aromat, care a amețit-o puțin și au dus-o la sala de operație. Mi-au permis să merg cu ea până la intrarea în sală, acolo mi-au spus că mă vor anunța cănd se va termina operația, așa că eu m-am retras în salonul nostru și am așteptat cu sufletul la gură, să iasă Nicole din operație. A durat operația 2 ore și 40 de minute, timp în care eu eram neliniștită dar aveam încredere că Domnul va avea grijă de fetița mea și de echipa de medici.
După ce s-a terminat operația, Nicole a fost dusă la terapia intensivă unde a stat 30 de minute, eu când am fost anunțată, deja era trează și foarte buimacă. Nici nu a putut vorbi la început, apoi încet încet scotea câteva cuvinte dar nu o înțelegeam, cănd și-a mai revenit, a încercat să se ridice, dar fiind amețită nu a reușit.
  A început să aibă dureri și a realizat că este bandajată. Nu i-a plăcut că avea branulă în mânuță, a vrut să și-o scoată, dar au pus fașă peste branulă și a fost ok. Apoi a început să își atingă ochii, unul era bandajat celălalt nu. Eu când am văzut-o că nu este bandajată la ochiul stâng, m-am speriat, fiindcă noi știam că va fi operată simultan, apoi ne-au explicat medicii că nu s-a putut opera în acelaș timp fiindcă a fost mai greu de extras cristalinul, decât s-a așteptat profesorul. Și ne-au fixat o nouă dată, 16.07.2012.
Nicole după operație a avut dureri destul de mari, a primit doar o singură dată ceva medicament pentru durere și de două ori a primit supozitor, am rămas surprinsă să constat că la ei nu se dau analgezice doar în situații extreme.
Am fost impersionată de curățenia din spital, de felul cum se servea masa, aveau niște tăvi  cu capac special compartimentate în care se servea măncarea, care a fost extrem de bună și bogată.
Fiind vorba de spital de stat condițiile au fost foarte bune, și asistenții au fost foarte atenți cu pacienții, un lucru demn de apreciat.
 
Băile sunt dotatate cu două sisteme de alarmă și un lucru extrem de important atăt în baie cât și în saloanele paciențiilor sunt dozatoare de soluții dezinfectante, cu care pacientul și medicul trebuie să se deie foarte des.
În baie chiar era un ghid care arăta cum se folosește soluția dezinfectantă, te spălai pe mâini, te uscai cu prosoape de hârtie iar apoi te dezinfectai cu aceea soluție.

  Cred eu  că ar fi benefic și pentru noi, mai ales în spitale să existe aceste dezinfectante, pentru a preveni îmbolnăvirile.
Mi-aș dori să nu vă fi plictisit cu atâtea impresii, am vrut să vă descriu în căteva cuvinte ce înseamnă un spital de stat din altă țară. Sper ca a două operație să decurgă bine și să ne auzim în curând.
Cu drag, mama lui Nicole 

miercuri, 11 iulie 2012

Am ajuns la clinica din Frankfurt

     Bine v-am găsit!
Pentru că  am reușit să strîngem fondurile financiare, am primit și o dată despre care nu eram siguri că o vom putea onora, dar cu ajutorul  Domnului, am reușit să ajungem în Germania, la clinica din Frankfurt.
    Drumul a fost extrem de obositor pentru fete și foarte lung, am pornit la ora 5.00  dimineața din Arad, am ales varianta de a călători cu trenul, am schimbat în 2 locații ( Budapesta și Viena) și seara aproape de ora 22.00 am ajuns în Frankfurt. A fost drumul epuizant pentru copii, dar în final s-au acomodat și a fost ok.
    Astăzi am fost la investigații cu Nicole, am fost plăcut surprinsă cât de mult s-au implicat medicii în consultarea fetei, și-au dat interesul și au fost foarte amabili cu noi.  A fost o procedură mai complexă, a fost consultată de mai multe cadre medicale și apoi chiar am vorbit cu anestezista , care a fost foarte drăguță și ne-a explicat cum va decurge operația.
      Din păcate un mic dezavantaj aș vrea sa menționez, faptul că nu vorbesc toți engleza, doar câteva persoane, iar dacă nu cunoști germana sau nu ai traducător este puțin mai complicată comunicarea.
Noi am avut privilegiul să avem o persoană extrem de amabilă care ne-a ajutat foarte mult, pe această cale chiar vreau să îi mulțumesc ei și familiei unde suntem cazați. Mulțumim frumos fiindcă ne-ați primit cu atâta amabilitate și căldura, chiar ne simțim foarte bine.
 Sperăm ca mâine, când va fi operată Nicole, lucrurile să decurga bine și Domnul să fie cu noi și cu medicii, să nu apară complicații. Recunosc ca părinte sunt puțin emoționată, dar sunt convinsă că totul va fi bine, fiindcă Dumnezeu este mare și va avea grijă de Nicole. Vă mulțumesc că sunteți alături de noi și sper să ne auzim în curând.
Cu stimă, Blanka.


        

miercuri, 27 iunie 2012

Avem banii strânși! Mulțumim tuturor care ne-au ajutat și s-au rugat pentru noi!

Bine v-am găsit, dragii mei!

       După o perioadă mai lungă de timp, după multe frământări și multe promisiuni, revenim pe blog, cu zâmbetul pe buze și o nouă speranță. Datorită vouă și a oameniilor cu suflet mare, a celor care au crezut în povestea lui Nicole și nu au rămas indiferenți, oameni care ne-au sunat, au bătut la ușa noastră și ne-au încurajat, ne-au dat speranțe și nu ne-au lăsat să disperăm, suflete calde, care întotdeauna s-au rugat pentru noi. Domnul a ascultat aceste rugăciuni și în 3 luni de campanie, iată-ne la final, avem banii adunați, și suntem încrezători că în câteva săptămâni vom merge la operație cu Nicole.
      Nu am scris până acuma că aveam doar promisiuni, nu și banii și am considerat că e bine să
dau update la blog când am vești și vă pot comunica și vouă cum suntem.
     Nicole este bine, acuma de curând am fost la părinții mei cu fetele, nu am putut să stăm foarte mult fiindcă mămica mea este foarte bolnavă, și a fost nevoită să se interneze din nou la spital. Sper ca Domnul să aibă milă și de mama mea și să o facă bine, noi nu putem face altceva, numai să ne încredem în El, care este Medicul Suprem. Îmi doresc din suflet să fiu puternică atât pentru Nicole cât și pentru mami, mă străduiesc dar de multe ori mă copleșesc emoțiile, sentimentele de neputiință și cedez lacrimilor.
     Pentru finalizarea campaniei am mai primit sume de bani de la enoriașii bisericii Metanoia din Arad (5200 roni și 220 euro),  de la Clubul Lions din Arad 4400 roni), de la enoriașii Parohiei Ortodoxe din Macea ( 800 roni și 20 euro)și alte căteva persoane care au vrut să rămână în anonimat. Nu am cuvinte suficiente să vă mulțumesc tuturor că sunteți alături de noi, dar vreau să specific căteva persoane cheie care ne-au ajutat foarte mult în această campanie și au avut încredere că vom reuși cu ajutorul Domnului și al vostru să strângem banii. Aceste persoane sunt: pastorul Cristian Barbosu de la Biserica Metanoia din Arad, domnul Ionel Heredea, președintele Clubului Lions, care ne-a susținut de la început,preotului ortodox Budeanu Tudor, de la parohia Ortodoxă din Macea, unei persoane cu suflet mare, care ne-a sprijinit mereu și a știut să îmi ridice moralul, doamna Adriana Cășăuțanu, o doamnă extraordinară pe care eu o admir foarte mult,rudele noastre și prietenele mele de suflet Raluca, Silvia, Ionela, Ioana, Flori etc care m-au ajutat mereu și lista asta poate continua... sunt foarte multe persoane...Vă mulțumesc!
        Doresc să vă cer sprijinul în rugăciune, să vă rugați  pentru noi și pentru mama mea,fiindcă eu cred cu tărie în puterea rugăciunilor. Sunt convinsă că Domnul va auzi rugăciunile noastre, și dacă este voia Lui, poate face minuni. Fie voia Domnului!
Vă doresc o după masă frumoasă.
Fiți binecuvântați!                                                        cu drag, Blanka și Nicole

luni, 28 mai 2012

12.000 de euro și mulțumiri Bisericii Baptiste Renașterea din Arad!

           Dragelor bine v-am găsit, știu că nu vă scriu zilnic, dar încerc cum pot să vă țin la curent fiindcă meritați din plin.  După cum vedeți la situația donațiilor este scris că avem strânși 12.000 de euro. (Beneficiem de multe promisiuni, dar eu nu scriu articol pe blog doar după ce am primit și banii, asta ca să evit neînțelegeriile, în schimb când dau update la donații calculez și sumele promise, pentru că multă lume este interesat de situația donațiilor, și mai ales de diferența de bani).
       Datorită generozității voastre și a oamenilor care ne-au auzit strigătul disperat și nu au rămas indiferenți și mai ales datorită Domnului care nu înceteză să ne uimească și să ne arate cât de mult o iubește pe Nicole. Ne simțim extrem de mulțumiți și meritul nu ni-l asumăm noi, este meritul Domnului și al vostru, dragi prieteni, fiindcă ați fost alături de noi în tot acest timp, v-ați rugat pentru noi și pentru Nicole și noi nu putem decât să vă mulțumim. Suntem extrem de fericiți fiindcă suntem tot mai aproape de obiectivul nostru și cu siguranță Nicole o să fie bine.
          Trebuie să vă spun că s-au mobilizat foarte multe persoane și chiar comunități de la diferite culte, așa  cum ați citit de câteva săptămâni, despre enoriașii Bisericii Reformate din Aluniș, iar în acest moment vin cu o altă veste extrem de fericită, comunitatea bisericii Baptiste Renașterea din Arad împreună cu pastorul Ovidiu Drăgan, s-au rugat săptămâni întregi  pentru Nicole și au făcut o colectă special pentru ea iar datorită generozității enoriașilor,Nicole a primit o suma considerabilă, este vorba de 6200 roni, pentru ca să poate fi operată cât mai curând. Dorim să le mulțumim din nou tuturor celor care s-au implicat și sperăm să revenim curând în mijlocul comunității cu vești bune.

vă pupăm, Nicole și mami 

joi, 24 mai 2012

O dedicație pentru voi, de la Nicole!

             Bună ziua dragi noștri, vă salutăm cu mare căldură și bucurie. Suntem din ce în ce mai aproape de țelul nostru, aceea de a putea să ne operăm fetița cât mai curând. Nicole este bine, este foarte receptivă, învățăm cântecele și este foarte încântată.
O să vă și pun un filmuleț cu ea, singura problemă este că acel cântec este în maghiară, am vrut să îi fac o surpriză frumoasă mamei mele care este foarte bolnavă și nu poate fi cu nepoatele sale. Am reușit împreună cu Niki să o bine dispunem,și sperăm să vă facem și pe voi fericiți văzând-o pe Nicole cântând.  
        Vă pupăm și sperăm să venim  cu  noutăți în curând.
video

joi, 17 mai 2012

Mulțumim enoriașilor Bisericii Reformate din Aluniș, pentru ajutorul acordat!

    Dragii mei astăzi am venit cu vești extrem de bune,  după cum ați aflat noi săptămâna trecută am fost la părinții mei în județul Mureș, în Aluniș. Datorită unor prieteni deosebiți, cazul lui Nicole a fost mediatizat și acolo, iar preotul și presbiterii Bisericii Reformate din Aluniș, s-au mobilizat pentru noi și încet-încet au reușit să adune o sumă foarte considerabilă din partea enoriașilor, este vorba de 1670 de euro.
   Dorim din suflet să mulțumim tuturor celor care au fost alături de noi, au fost solidari și ne-au încurajat să nu renunțăm oricât de multe probleme am întâmpina. Vă mulțumim din inimă.
   O să vă ținem la curent cu toate noutățiile și cu siguranță o să revenim acasă cu vești bune.
Domnul să vă binecuvânteze pe toți cei care vă rugați pentru noi și să știți că simțim din plin rugăciunile voastre.
Cu stimă, Blanka și Nicole

duminică, 13 mai 2012

Happy Mother's Day!

Bina v-am găsit dragelor, vreau să urez tutoror mamelor La Mulți Ani și multă multă sănătate, să aveți parte de multe bucurii și să vă bucurați de onoarea de a vă numi mame, este un sentiment unic, minunat și cu siguranță simțiți și voi o bucurie foarte mare când copilașii voștri vă strigă mami...Eu cel puțin sunt uluită de fetele mele, de progresele lor, acuma când și cea mică începe să vorbească, iar Nicole când îmi spune "Mami te iubesc"toată mă topește.

Am fost la cules de maci împreună iar Nicole a cules cel mai frumos buchet, este prima dată când primesc flori din partea fetelor. Aici o poză cu Nicole culegând flori pentru mami.
Un buchet frumos de flori de câmp pentru voi.
La mulți ani mamelor!

Cu drag, mami și Nicole.

vineri, 4 mai 2012

Drama unei fetițe de 3 anișori...apariție în ziarul "Libertatea"

 "Ce poţi să-i răspunzi copilului tău când îţi pune o astfel de întrebare? Un tătic din Arad, Petru Bezsnei, a fost pus în faţa acestei situaţii de fetiţa lui de numai 3 anişori. Micuţa Nicole - Anamaria suferă de o afecţiune gravă şi este foarte aproape să-şi piardă vederea. În fiecare zi, fetiţa îi pune tatălui său aceeaşi întrebare: "Tati, de ce nu mai văd jucăriile?"

Nicole - Anamaria Adam-Bezsnei are 3 ani şi suferă de o afecţiune gravă la ochi. În 2009, micuţa a fost diagnosticată cu subluxaţie bilaterală a cristalinului şi Sindrom Marfan.
Ca să nu-şi piardă vederea, fetiţa are nevoie de implant de cristalin la ambii ochi."Am fost cu ea la mai multe clinici din ţară. Peste tot ni s-a dat acelaşi răspuns: fetiţa e prea mică pentru o intervenţie atât de complexă. Dacă mai aşteptăm însă, Anamaria ar putea să-şi piardă vederea. Deja cu ochiul stâng nu mai vede deloc. Dacă ia o jucărie în mânuţă, o aduce foarte aproape de ochişori ca să poată distinge ceva. Ştiţi ce mă întreabă în fiecare zi: "Tati, de ce nu mai văd jucăriile?", ne-a spus Petru-Stelian Adam-Bezsnei, tatăl copilei.
Cine dorește să citească întregul articol o poate face aici
Mulțumim că sunteți alături de noi.
Cu stimă, Nicole și tati.

joi, 3 mai 2012

3000 euro ...și apariție în ziarul "Nyugati Jelen" din Arad

Așa cum am promis revin cu anunțul așteptat de câteva zile, astăzi a apărut cazul fetei și în presa locală maghiară, în ziarul "Nyugati Jelen", cine dorește și înțelege maghiara, poate citi articolul  aici. 
Avem și o altă veste foarte bună, am trecut pragul de 3000 euro în 5 săptămâni, ceea ce este foarte important pentru noi, mai exact avem 3400 euro. Vă mulțumim din suflet și vă dorim multă sănătate și fie ca Domnul să vă binecuvânteze.
Vă mulțumim că sunteți solidari față de noi și ne dați curaj să nu renunțăm. Nu aveți idee ce mult înseamnă o vorbă bună, un sfat prietenesc, deși pe mulți dintre voi nu vă cunoaștem personal, știm că sunteți oameni cu suflet cald și cu inimă mare.
Cu siguranță Nicole ne-a adus multă binecuvântare, chiar dacă trecem prin acest necaz, trebuie să vedem partea frumoasă, nimic nu este la întâmplare, vă mulțumesc că existați și că ne sunteți alături. Am cunoscut persoane foarte deosebite datorită acestui anunț umanitar, chiar există câteva legături de prietenie deja formate, așa că sunt convinsă că Domnul ne iubește și cu siguranță nu ne va lăsa să cedăm.
O să vă țin la curent cu toate noutățiile și promit că în curând o să vin și cu o surpriză un gest demn de apreciat a unor copilași care s-au mobilizat pentru fetița mea...
Vă pup și vă doresc o zi frumoasă plină de binecuvântări!
Cu drag, Blanka
  

luni, 30 aprilie 2012

în curând in ziarul "Nyugati Jelen"...

Dragii nostrii, în ultimul timp suntem destul de ocupați, dar astăzi am decis să vă scriu ce noutăți mai avem pentru voi, care ne susțineți mereu.
De curând am fost contactată de Emilia, o doamnă foarte draguță, care ne-a spus ca vrea să publice în presa maghiară din Arad, mai exact in ziarul "Nyugati Jelen", un material despre Nicole. Suntem foarte fericiți că va fi din ce în ce mai mediatizată cazul fetei, avem speranțe mari că strigătul nostru va avea ecou și ne bucurâm câ putem merge înainte.
Până în acest moment avem adunați 2400 de euro, deși mai este mult până la 15.000, noi suntem mulțumiți, dat fiind faptul că încă nici acuma nu suntem reprezentați de o fundație. Domnul este mare și cu siguranță nu ne va lăsa, am ajuns până aici, nu se poate să nu ajungem mai departe.
Doresc să mulțumesc tuturor celor care s-au implicat și încă ne dau forță să nu renunțăm la campanie, sunt foarte multe persoane solidare fată de cazul nostru. Domnul să îi binecuvânteze!
Vă doresc numai bine și revin cât mai curând...

sâmbătă, 28 aprilie 2012

O altă veste foarte bună!


       Dragi prieteni de această dată venim cu o altă veste extraordinară, este vorba despre implicarea copilașilor de la școala dominicală din cadurl Bisericii Metanoia de aici din Arad, unde și Nicole merge la grupa mică, grupa steluțelor.
Acești copilași au fost întrebați dacă vor să o ajute pe Nicole, și încet încet datorită profesorilor care
s-au ocupat de ei, au aduna bănuți și au realizat și un program special, unde au cântat și s-au rugat pentru multe cazuri, ca Domnul să dea izbândă, iar pentru Nicole în mod special au făcut o colectă din bănuții lor de buzunar.
 Un gest extraordinar, când ne gândim că până și copilașii au vrut să ne ajute ca Nicole să poata vedea lumea. Vă mulțumim copii și într-un mod special doresc să mulțumesc și doamnei Viorica Jorza, coordonatoarea acestui program special precum și a tuturor profesorilor care s-au implicat în realizarea acestui proiect.
    Am să vă pun câteva poze și un link către serbarea filmată de cei de la Biserica Metanoia.
   Sper să vă placă și vouă. Noi ne simțim din plin binecuvântați de Domnul.
Cu drag vă pupă Nicole.

luni, 23 aprilie 2012

O nouă săptămână plină de speranțe

          Dragii mei, revin cu sufletul plin de speranță...este o nouă săptămână și sper să fie una plină de binecuvântări. Am spus că vreau să vă țin la curent cu noutățiile și pe cât pot să o aduc pe Nicole cât mai aproape de voi.
          Zilele trecute am avut o săptămână plină,  deși am crezut că nu vom putea ieși din acest necaz, datorită Domnului și a celor care sunt alături de noi și ne dau curaj am reușit să îmi adun forțele și să mă deschid față de voi. Nu este ușor să vorbești lumii întregi despre ce probeleme ai și cu ce te confrunți, dar este vorba de sănătatea lui Nicole și cumva trebuie să aibă povestea noastră un happy-end, așa că datorită bunăvoinței doamnei Adriana Oprea-Popescu, a apărut articolul despre fetița noastră în Jurnalul Național.
          Am să fac tot ce pot ca în curând să pot găsi și o fundație care să ne ajute pentru a obține un Teledon, este o prioritate pentru noi și sper să se realizeze cât mai curând. Doar cine trece prin aceste probleme poate știi cât de greu este să ajungă cazul tău umanitar în centrul atenției, fără o fundație cam ești blocat. Nu poți avea teledon, nu poți avea parte de sponsorizări doar pe contracte speciale de sponsorizare. Ce să mai vorbim de o apariție la televizor...dar suntem optimiști și știm că toate se întâmplă la timpul lor. Îi suntem recunoscâtori Domnului că am ajuns și până aici într-o lună de campanie.

     
          Nicole fiindcă vede foarte rău nu mai frecventează grădinița, deși inițial m-a durut atitudinea educatoarelor, trebuie să fiu conștientă că are nevoie de mai mult timp și educatoarele sunt foarte ocupate cu restul copilașilor, iar ea se simte neglijată și respinsă. Mi se rupeasufletul când mi s-a cerut să nu o mai duc pe fată la grădi, dar încerc să mă pun în locul lor și să nu îi judec. Sper ca în curând și fetița mea să fie un copilaș normal și să nu fie etichetată sau respinsă de ceilalți.

Sper să o putem opera cât mai curând și să ne putem liniști...

vineri, 20 aprilie 2012

Apariție în ziarul "Jurnalul Național"

Astăzi a fost o zi foarte importantă pentru noi, deoarece ecoul anunțului nostru se va auzi la nivel de țară datorită echipei de la ziarul "Jurnalul Național". Aș dori să îi mulțumesc în mod special doamnei Adriana, care a fost foarte amabilă și interesată de cazul fetiței mele. Vă mulțumesc din suflet, datorită dumneavoastră sperăm ca anunțul nostru să aibă un ecou puternic.
Vă voi posta o parte din articol, cine dorește să citească tot materialul o poate face aici.

"Adam Bezsnei Eniko Blanka e din Arad şi are 27 de ani. Două fetiţe. Şi o cruce mare şi grea pe umeri. Nicole, lumina ochilor ei, ar putea să se trezească într-o zi şi să n-o mai vadă. Deloc. Nici pe ea, nici lumea. Lumea e mare, frumoasă şi bună. Fetiţa lui Blanka trebuie să afle asta. Ca să poate citi, peste ani, scrisoarea pe care mama ei a trimis-o lumii întregi şi fiecăruia dintre noi, în parte, din prea multă iubire pentru copilul ei."

“În 2008 ne-am căsătorit, iar un an mai târziu Domnul ne-a dat cea mai mare binecuvântare, pe Nicole Anamaria, un îngeraş de copil cu ochi mari şi foarte expresivi. Fericirea noastră n-a durat mult. Eram conştienţi că există posibilitatea ca şi fetiţa să aibă probleme cu ochişorii, aşa că o duceam la control, regulat, cam din 3 în 3 luni. Primeam mereu acelaşi răspuns: “e micuţă şi nu colaborează”. Doi ani de zile am fost pe la diferiţi oftalmologi din ţară căutând un răspuns, iar în final doctoriţa mea, din Bistriţa, ne-a dat verdictul: a spus că Nicole e suspectă de Marfan. A fost un şoc. Nu pot să vă descriu ce durere imensă am simţit pe moment, văzând că doamna doctor s-a blocat şi că la orice întrebare a mea ridică din umeri. M-a copleşit disperarea. A fost cel mai groaznic sentiment, un sentiment de neputinţă. Şi un semn mare de întrebare îmi apăsa pe suflet: ce voi face de acuma înainte? Ştiind cazul soţului meu, m-am îngrozit, vreme de două săptămâni am fost în stare de şoc, însă trebuia să mă gândesc şi la Sophie care avea atunci doar 4 săptămâni, o alăptam şi nu aveam voie să fiu stresată ca să nu-i transmit starea mea agitată. După acest şoc, am început să am tot feluri de frământări: de ce ni se întâmplă nouă, de ce acuma, de ce fetei mele... de ce? Apoi însă am încercat să îmi adun forţele şi să mă documentez despre boala fetei, despre ce posibilităţi avem, unde şi cam la ce vârstă ar putea fi ajutată. Ştiu că, în timp, Nicole va trebui să suporte tot feluri de examinări şi poate şi diferite intervenţii chirurgicale, dar încerc să-mi păstrez calmul şi să mă gândesc că Domnul este Cel ce deţine controlul vieţii noaste, iar cu voia Lui totul o să fie bine. Am căutat diferite clinici din ţară unde am dus-o pe Nicole, am sperat că va colabora cât de puţin, şi draga de ea şi-a dat toată silinţa, dar medicii din România au spus că Nicole ar trebui să aibă peste 4 ani, ca să colaboreze bine şi, ulterior, să poată fi operată. Durerea mea e că niciun medic din ţară nu ne-a spus cât de gravă e problema. Şi ne-au ascuns un adevăr cumplit: că, dacă mai aşteptăm, Nicole poate orbii, încet – încet, sub ochii noştri. De ce există atâta indiferenţă în lumea medicală din ţară? Am cunoscut mulţi oameni buni şi dornici să ne ajute, dar şi medici care ne-au tratat ca pe nişte roboţi, ne-au spus că o operează, dar şi că nu garantează că va fi bine. Vă întreb eu pe voi, ca şi părinţi, aţi putea să vă lăsaţi copiii pe mâna medicilor care vă tratează cu indiferenţă? Care au pacienţi “pe bandă rulantă”, dar care au uitat să fie în primul rând oameni... Care rezumă totul la a cui pilă eşti şi cât de gros e buzunarul pacientului”...
Mulțumim celor care ne dau curaj șí ne îndeamnă să nu renunțăm.
Domnul să vă binecuvânteze!

Cu stimă, Blanka

miercuri, 18 aprilie 2012

O mamă se roagă...


LA PORŢILE CERULUI: O mamă se roagă...:  "O mamă se roagă pentru fetiţa ei...nimic neobişnuit până aici, căci mămicile întotdeauna se roagă pentru copilaşii lor, dimineaţa şi peste zi, iar seara, la culcare, rugăciunile mamei învelesc în linişte şi pace somnul pruncilor, ca-ntr-o plăpumioară caldă, ocrotitoare.
Rugăciunea mamelor care au copilaşi bolnăviori este însă una plină de durere şi lacrimă, dar şi de de credinţă, de speranţă, de aşteptare. 
Blanka este o asemenea mămică - mămică de puişor bolnav, căci Nicole Anamaria, cea mai mare fetiţă a ei s-a născut, acum 3 anişori, cu o boală ereditară care îi afectează grav vederea, până la posibilitatea pierderii totale: Subluxaţie bilaterală de cristalin (Sindrom Marfan).
Pentru ca să poată vedea şi să se dezvolte ca un copilaş normal, Nicole are nevoie de implant de cristalin, operaţie care în prezent nu se realizează la noi în ţară. Părinţii fetiţei au căutat o clinică de specialitate ce ar putea realiza această intervenţie şi au găsit-o la Frankfurt, în Germania, unde au şi fost pentru un prim consult în 13 martie.
Intervenţia se poate realiza fără probleme acolo, însă este nevoie pentru spitalizare şi intervenţia chirurgicală de suma de 15.000 euro, bani de care familia nu dispune şi pe care din veniturile proprii nu îi va putea obţine niciodată..." mami multe puteți citi aici.

Acest articol a fost scris de doamna Mariana, căreia doresc să îi mulțumesc pentru cuvintele calde venite din suflet. Mulțumim frumos.

Domnul să vă binecuvinteze!

Hristos a înviat!

              Sper că ați avut parte de sărbatori pascale pline de lumină și multă pace în suflet.
Îmi pare rău că nu am reușit să vă scriu și înainte de sărbători, să vă doresc un Paște minunat în sânul familiei, dar trăiesc cu speranța că ați avut parte de tot ce v-ati dorit și că nu ați uitat semnificația acestei sărbători. Domnul Isus Hristos a murit pentru noi, s-a jertfit pentru ca noi să putem fi mîntuiți, ca apoi prin Învierea Lui să biruiască moartea. Hristos a înviat!
            După câteva zile de lungi meditații, dacă  tot am decis să îmi deschis sufletul față de voi, și să vă spun prin ce trecem, poate mai sunt și alții care se confruntă cu probleme de sănătate și poate au nevoie de curaj, îi îndemn să nu renunțe pentru nimic în lume să lupte. Recunosc că mi-e greu uneori, poate sunt judecată de ce am ales această variantă și nu am așteptat până apărea o fundație care să ne reprezinte, știți de ce am luat această decizie? pentru că în primul rând sunt mamă și mă doare că nu am banii aceștia, dar în schimb am ambiție si forța necesară să merg înainte, să nu mă blochez, pentru că viitorul copilei mele este în joc. Sunt convinsă că și dumneavoastră ați fi procedat la fel. Spre surprinderea mea deși am crezut ca suntem numai noi doi, multe persoane au fost solidari față de noi, ne-au trimis mesaje de încurajare, ne-au dat sfaturi, ne-au ajutat din puținul lor, să știți că românii sunt oameni generoși și foarte solidari. Le mulțumim tuturor care ne sunt alături în această campanie, înseamnă enorm pentru noi și de aceea am decis să vă deschid ușa casei mele, chiar și așa virtual, să o puteți cunoaște pe Nicole. 
      O sa vă postez câteva fotografii cu fetele mele, și voi începe din luna martie practic de când am aflat că trebuie operată de urgență, in Germania. A fost în 13 martie programată pentru control iar în 16 martie a împlinit 3 anișori și și-a dorit un tort cu buburuze, eu fiind pasionată de a crea torturi m-am bucurat că o pot face fericită Nu o să uit cât de mândră a fost de tortul ei, era așa de încântată că merită să vă arăt bucuria de pe chipul ei, când a văzut tortul. A exclamat "Bravo mami, îmi place!" Pozele vor vorbi în locul meu. 
                      Buburuza asta e foarte frumoasă...
 M-am bucurat mult sa văd pe chipul ei fericirea.
 ... a analizat inclusiv buburuza de pe brioșe...

Rar o văd zâmbind, îmi aduc aminte cât era bebeluș Sophie, a fost așa de retrasă și nu vorbea, era în lumea ei, de când Sophie umblă, este altfel. Se orientează după surioara ei, merge peste tot, face prostioare, nu mai este retrasă și a prins curaj de la micuța. De multe ori se joacă împreună așa de frumos, dar cateodata se mai și ceartă.
Când mergem în parc are mare grijă de micuța.
     Aici mi-a cerut să o plimbe ea pe Sophie.

Va doresc sa aveți o zi bună și o să revin cu povestea noastră.
Vă pupăm, Nicole și Blanka

luni, 16 aprilie 2012

Please help Nicole!


My dears, I hope you can understand my need when I ask you to please help me publish the aid case of my older daughter, Nicole. As you may have read, she will have to undergo eye-surgery at a specialized clinic in Frankfurt, Germany. Unfortunately the costs of the surgery are way too high for us, it adds up to around 15.000 Euro, plus travelling expenses twice, since she will have to have her two eyes operated at a distance of 6 weeks. We don’t have this amount of money, and unless we pay it in full, the surgery won’t even be scheduled. The more time goes by, the smaller her chances get, at this point she risks losing her eyesight completely, her visual acuity lies around 20% now. She relies on her right eye, which is the stronger one.

I surely would not have appealed to anyone, nor told our story, if it wouldn’t have been a crisis situation. To enhance her chances of recovery, we have unrolled a campaign (here and here). I am just a mother who wants to see her child healthy, with a chance to a normal life, and I feel that is worth all of my efforts. I have copied in an article that provides more details about her condition.
„She is only three years old but bares the burden of a serious disease. Nicole could live in the dark, if her parents don’t gather the money necesarry for her complex surgery.

Nicole Anamaria Adam-Bezsnei has a serious condition. In 2009 she was diagnosed with bilaterale subluxation of her crystalline lens and Marfan Syndrome. Her fate was a harsh one, inherited from her father, who also had the subluxation of his crystalline lens and aortic insufficiency that had to be operated. The subluxation can be understood as the displacement of the crystalline lens from its normal position.
The Marfan Syndrome is a genetic disorder the affects the conjunctive tissue, and leads the dilatation of the main artery that carries blood to the heart. If it isn’t detected in due time, this can lead to death.
Nicole needs a crystalline implant for both her eyes, and this surgery is not only very expensive, but also a risky one, due to the very young age of the patient. For this reason the doctors from Romania refuse to operate, but an external intervention could save the little girl’s eyesight.
Nicole also has a little sister, who fortunately is perfectly healthy. The parents of the two girls are having a hard time and don’t have the means that could give their daughter’s health back. The father is a clerk that earns less that 150 Euros a month, after the cut-backs from the Romanian public system. The mother only has an allowance for raising the younger daughter. The parents of the little girl are putting in big efforts to raise the money necessary for this surgery.
Nicole has recently turned three, but she cannot enjoy childhood like a normal child can. She needs help to see the world. Anyone with a kind heart can help her truly live her life. The parents can be contacted at the phone numbers: 0040730.018.078 Petre and 0040731874847 Blanka.
                                                                                                  Source: the newspaper "Glasul Aradului"

CONT BANCAR: 
RO 70 RZBR 0000 0600 1446 8429 – în euro
RO 20 RZBR 0000 0600 0877 6884 – în usd
FOR INTERNATIONAL TRANSFERS IN EURO, PLEASE USE THE FOLLOWING DETAILS:
BANK: RAIFFEISEN BANK
SWIFT: RZBRROBU   AGENCY 336. TEATRU, ARAD, ROMANIA
We kindly ask you not to be indifferent, we need you to spread this appeal as good as possible. It is a huge amount of money and we cannot cope with it. We hope to find people responsive to our humble request and help us spread the word or help us with any amount available.
We hope the Lord will help us get to the clinic and have successful surgeries. Thank you for your time and solidarity.  God bless you.                                                                          
                                                                                                                  Respectfully, Blanka

joi, 12 aprilie 2012

Nicole Anamaria are nevoie de voi!

          Dragii noștrii, datorită generozității voastre în decursul celor 3 săptămâni de campanie, am reușit să strângem 1100 de euro. Vrem să vă mulțumim pentru mesajele de încurajare, pentru sfaturile voastre și pentru generozitatea de care ați dat dovadă. Mulțumim din suflet pentru că ne sunteți alături și pentru că ne dați forță și curaj.
În mod special vreau să mulțumesc unei comunități de fete talentate și foarte creative,  care au fost aproape de noi și sunt încă și în acest moment.
Eu nu știu când voi reuși să vă răsplătesc pentru tot efortul vostru dar știu că Domnul vă va răsplăti cu siguranță. Mă simt onorată  că fac parte și eu din grupul acesta minunat si vă mulțumesc pentru că vă am alături. Sunteți cu adevărat speciale, talentate și pline de noblețe. Vă mulțumesc fetelor.
Trebuie să vă precizez că sunt foarte multe persoane care ne încurajează și le mulțumim. Am primit și donații de la persoane anonime, deși noi nu știm cui să mulțumim, Domnul știe
Continuăm campania și sperăm că în curând vom găsi și o fundație care să ne sprijine în viitor.
Mulțumim și vă dorim să aveți un weekend minunat.



Domnul să vă binecuvânteze!
Cu stima, Blanka!

miercuri, 28 martie 2012

Anunț umanitar pentru Nicole, fetița mea!





     Dragii mei, știu că sunt printre voi cititori care mă pot ințelege, vreau să  vă rog din suflet să mă ajutați cu publicarea anunțului umanitar pentru fetița noastră cea mare Nicole Anamaria. După cum ați citit probabil din mai multe surse, Nicole urmează să fie supusă unei operații la ochișori la o clinică specializată din  Frankfurt, Germania. Din păcate costul operației este foarte mare pentru noi, este vorba despre 15.000 euro plus cheltuielile de transport și cazare în două rânduri, fiindcă este nevoită să aibă două intervenții chirurgicale la un interval de 6 săptămâni distanță, ceea ce implică costuri și mai mari. Nu dispunem de acești bani și din nefericire pentru noi, dacă nu se adună cei 15.000 euro nu putem fixa data operațiilor pentru Nicole. Cu trecerea timpului șansele ei scad, în acest moment fiind cu un risc mare de a-și pierde vederea, acuitatea vizuală este de 20% la ochiul stâng. Ea se bazează pe ochiul ei drept, cu care vede puțin mai bine.
Credeți-mă, nu aș fi apelat la voi și n-aș fi povestit nimănui prin ce trecem noi, dacă nu ar fi o situație de criză. Pentru a avea o șansă de ne opera fetița, am demarat o campanie umanitară aici și aici .
 Sunt o mămică care își dorește să îsi vadă copila sănătoasă și cu o șansă la o viață normală, și asta merită toate eforturile noastre.
 Am copiat mai jos un articol ce conține informații suplimentare despre cazul ei:

"Are doar trei ani şi poartă povara unor afecţiuni grave. Nicole Anamaria ar putea trăi în întuneric, dacă părinţii ei nu vor strânge banii necesari unei intervenţii complexe.
Nicole Anamaria Adam-Bezsnei suferă de grave probleme de sănătate. În 2009, a fost diagnosticată de subluxaţie bilaterală a cristali­nului şi Sindrom Marfan. Destinul fetiţei a fost crud, aceasta moştenindu-şi tatăl care, de asemenea, a suferit de subluxaţie de cristalin cu insuficienţă aortică operată. Subluxaţia cristalinului poate fi explicată printr-o deplasare a cristalinului din poziţia normală.
Sindromul Marfan este o boală genetică ce afectează ţesutul conjuctiv, caracterizându-se prin dilatarea principalei artere care transportă sângele de la inimă, în restul cor­pului. În anumite situaţii, această afecţiune poate duce la deces, în cazul în care nu este depistată la timp.
Nicole Anamaria are nevoie de implant de cristalin la ambii ochi, o intervenţie care nu este doar costisitoare, ci implică şi anumite riscuri, datorate de vârsta micuţei paciente. Din acest motiv, medicii din România nu îşi asumăintervenţia.  O intervenţie în străinătate poate însă salva vederea micuţei.
„Aceste afecţiuni sunt transmise ereditar. Eu am suferit de subluxaţie de cristalin cu insuficienţă aortică. Fetiţa noastră are nevoie de un implant de cristalin pentru a putea vedea. Această intervenţie nu se face în România. Am fost la mai multe clinici şi ni s-a spus că e prea mică pentru o intervenţie atât de complexă. Dacă mai aşteptăm însă, Nicole ar putea să îşi piardă vederea. Am fost la un consult la o clinică din Frankfurt, Germania, unde am fost asiguraţi că are şanse să se facă bine, dacă va fi supusă acestei intervenţii. Avem nevoie de 15.000 de euro pentru a putea acoperi toate costurile medicale dar nu dispunem de această sumă. Am face orice ca să o putem vedea sănătoasă“, spune Petru-Stelian Adam-Bezsnei, tatăl fetiţei.
Nicole Anamaria mai are o soră mai mică, Arienne, din fericire perfect sănătoasă. Părinţii celor două fetiţe nu se descurcă uşor şi nu dispun de banii care ar putea reda sănătatea fiicei lor. Tatăl este funcţionar şi a rămas cu un salariu de sub 600 de lei, după reducerile salariale din sectorul bugetar. Mama primeşte o indemnizaţie de creştere a copilului, pentru cea de-a doua fiică. Părinţii micuţei fac mari eforturi pentru a strânge banii necesari operaţiei.
Nicole Anamaria a împlinit de curând trei ani, însă nu se poate bucura de copilărie, aşa cum o face un copil normal. Pentru a vedea lumea are nevoie de ajutor. Persoanele binevoitoare o pot ajuta pe Nicole Anamaria să se bucure de viaţă.   
Părinţii fetiţei pot fi contactaţi la numărul de telefon: 0730.018.078 Petru si 0731874847 Blanka
                  Sursa: ziarul "Glasul Aradului"

Vă rog din suflet să nu fiți indiferenți, avem nevoie de voi pentru a putea răspândi cât mai bine acest anunț umanitar. Este o sumă enormă și noi nu putem acoperi costurile din forțe proporii. Sperăm să găsim persoane care să fie sensibile la cererea noastră și să ne sporească șansa de a promova acest anunț, sau cei care au posibilitatea, sa ne sprijinească. .
Domnul să ne ajute să putem ajunge cu bine la clinică și să reușim să trecem cu bine prin aceste intervenții. Vă mulțumesc frumos pentru timpul acordat și pentru solidaritatea dumneavoastră.
Domnul să vă binecuvânteze!
Cu stimă, Blanka!


O fetiţă de trei ani are nevoie de ajutor pentru a putea vedea lumea

               Are doar trei ani şi poartă povara unor afecţiuni grave. Nicole – Anamaria ar putea trăi în întuneric, dacă părinţii ei nu vor strânge banii necesari unei intervenţii complexe.
Nicole – Anamaria Adam-Bezsnei suferă de grave probleme de sănătate. În 2009, a fost diagnosticată de subluxaţie bilaterală a cristali­nului şi sindrom Marfan. Destinul fetiţei a fost crud, aceasta moştenindu-şi tatăl care, de asemenea, a suferit de subluxaţie de cristalin cu insuficienţă aortică. Subluxaţia cristalinului poate fi explicată printr-o deplasare a cristalinului din poziţia normală.
Sindromul Marfan este o boală genetică ce afectează ţesutul conjuctiv, caracterizându-se prin dilatarea principalei artere care transportă sângele de la inimă, în restul cor­pului. În anumite situaţii, această afecţiune poate duce la deces, în cazul în care nu este depistată la timp.
Nicole-Anamaria are nevoie de implant de cristalin la ambii ochi, o intervenţie care nu este doar costisitoare, ci implică şi anumite riscuri, datorate de vârsta micuţei paciente. Din acest motiv, medicii din România nu îşi asumă intervenţia. O intervenţie în străinătate poate însă salva vederea micuţei.
               „Aceste afecţiuni sunt transmise ereditar. Eu am suferit de subluxaţie de cristalin cu insuficienţă aortică. Fetiţa noastră are nevoie de un implant de cristalin pentru a putea vedea. Această intervenţie nu se face în România. Am fost la mai multe clinici şi ni s-a spus că e prea mică pentru o intervenţie atât de complexă. Dacă mai aşteptăm însă, Anamaria ar putea să îşi piardă vederea. Am fost la un consult la o clinică din Frankfurt, Germania, unde am fost asiguraţi că are şanse să se facă bine, dacă va fi supusă acestei intervenţii. Avem nevoie de 15.000 de euro pentru a putea acoperi toate costurile dar nu dispunem de această sumă. Am face orice ca să o putem vedea sănătoasă“, spune Petru-Stelian Adam-Bezsnei, tatăl fetiţei.
                Nicole – Anamaria mai are o soră mai mică, din fericire perfect sănătoasă. Părinţii celor două fetiţe nu se descurcă uşor şi nu dispun de banii care putea reda sănătatea fiicei lor. Tatăl este funcţionar şi a rămas cu un salariu de sub 600 de lei, după reducerile salariale din sectorul bugetar. Mama primeşte o indemnizaţie de creştere a copilului, pentru cea de-a doua fiică. Părinţii micuţei fac mari eforturi pentru a strânge banii necesari operaţiei.
Nicole-Anamaria a împlinit de curând trei ani, însă nu se poate bucura de copilărie, aşa cum o face un copil normal. Pentru a vedea lumea are nevoie de ajutor. Persoanele binevoitoare o pot ajuta pe Nicole-Anamaria să se bucure de viaţă. Arădenii pot face donaţii în contul deschis la Rai­ffeisen Bank: RO 25 RZBR 0000 0600 0624 6840 – în lei, cont al căruit titular este Petru – Stelian Bezsnei. Părinţii fetiţei pot fi contactaţi la numărul de telefon: 0730018078.