marți, 24 iulie 2012

Home sweet home!


        Bine v-am găsit, în sfârșit am ajuns acasă, deși nu am stat foarte mult în Germania, ne-a fost dor de casă. Așa cum v-am scris Nicole a mai avut un control înainte de a ne întoarce în România.
La acest control fetița mea a primit documentele de extrenare și niște măsurători pentru a-i putea comanda ochelari respectiv lentile de contact. Durerea noastră  este că Nicole în viitorul apropiat va avea nevoie de alte două intervenții la ochișori, pentru a-i implanta cristalinele artificiale, momentan ni s-a spus că este prea micuță și nu ar suporta ochișorii. Trebuie ca ochiul să se oprească din creștere și atunci se va interveni din nou pe ochișorii ei, eu sper să vadă bine cu lentilele de contact și doar la o vârstă mai mare să aibă nevoie de implanturile de cristalin. Nu vreau să îmi imaginez ce costuri vor implica aceste intervenții, cert e că din păcate nu am scăpat de operații. Domnul e mare și sigur va fi alături de Nicole și în viitor.
      Din nefericire pentru noi, nu am găsit aici în Arad nici un medic care să ne poată ajuta, avem nevoie ca cineva să ne comande lentilele/ ochelarii dar nu vor medicii să se orienteze după indicațiile medicilor din Frankfurt, așa că trebuie să așteptăm.
Sunt foarte tristă, fiindcă ne-am stresat foarte mult ca Nicole să fie operată cât mai repede, în Germania totul a fost ok, au avut aparatură și personal dedicat copiilor, iar aici în Arad, nu există aparatură. 
     Sincer vă spun de când am ajuns, căutăm variante și soluții pentru Nicole. să găsim un medic capabil care să o poată urmări cât încă este în recuperare, un medic care să aibă aparatura necesară, deoarece ei i s-au scos cristalinele, aparatele dau eroare, nu știu ce aparat ne trebuie, cert este că sunt foarte dezamăgită de medicii din Arad.  Suntem trimiși la Timișoara, sper din suflet ca să fie bine, fiindcă așa pierdem timpul în defavoarea lui Nicole.
     Vestea bună este că peste 6 săptămâni ne întoarcem la control, iar dacă aici în România nu găsim soluții, vom comanda de acolo tot ce este nevoie. Medicii nemți, au dorit să comandăm de aici pentru ca Nicole să vadă cât mai repede, dar nu am crezut că ne vom confrunta cu alte probleme.
     În rest suntem optimiști și recunoscători tuturor care ne-au ajutat și mai ales Domnului că a vegheat asupra lui Nicole și asupra noastră. Vă mulțumim dragi prieteni pentru solidaritatea voastră.
    Vă pupăm, Nicole și mami!

marți, 17 iulie 2012

A doua intervenție ...

 
  Bine v-am găsit, din păcate nu reușesc să vă scriu mai des, dar încerc să vă țin la curent cu starea fetei.
       Dacă prima operație a durat mai mult fiindcă cristalinul a fost foarte afectat și a fost dificil de extras din capsulă, motiv pentru care profesorul a luat decizia de a face o nouă intervenție,
 
      această operație, a decurs fără probleme. Nu a fost așa de agitată și s-a putut odihni fără să aibă dureri foarte mari.
 Fiindcă ochiul s-a prezentat bine, nu a sângerat și nu a avut alte consecințe, ne-au externat, cu condiția ca măine să ne întoarcem pentru un ultim control, să-i facă măsurătorile pentru ochelari/ lentile de contact ca să le putem comanda cât mai repede din România.
         Nicole abia a așteptat să meargă acasă,  se simte bine, are chef de joacă și e sociabilă cu Maia și Filip, noii prieteni ai fetelor.  Acești parteneri de joacă sunt defapt, copii familiei unde locuim pentru această săptămână. Sunt copii frumoși, cuminți și foarte deștepți, fetele mele s-au acomodat repede cu ei, sunt convinsă că le va fi dor de ei când ne vom întoarce în România.
      Noi încet încet ne împachetăm, pentru că sperăm să putem pleca mâine în Arad, dacă totul va fi bine cu fata. Așa că eu vă las acuma, merg să fac bagajul de plecare, aveți grijă de voi și sper să ne auzim cât mai curând cu vești bune din Arad.

  

vineri, 13 iulie 2012

Ziua operațiior în Frankfurt

              Și iată și ziua cea mare...emoții foarte mari și o lume necunoscută. Ne-am trezit devreme fiindcă Nicole a fost programată la 6.45 pentru niște noi investigații înainte de a fi operată. Eu sunt foarte emotivă și toată noaptea am stat și m-am frământat ce se va întâmpla, cum va suporta fetița mea, aceste intervenții, cum se va simți după operațiile suferite? niciodată nu am mai trecut prin aceste stări și m-a cuprins teama. Dar Domnul m-a călăuzit și încet încet lucrurile au început să evolueze.
            Asistentele de pe secție au fost extrem de amabile, s-au străduit ca Nicole să nu fie agitată, ea defapt nici nu a știut ce va urma. Ne-au condus la salon, unde ne-am schimbat repede în pijamale, a fost suspect pentru Nicole de ce anume a trebuit să se îmbrace în pijamale, dar când a văzut că și mami s-a îmbrăcat s-a liniștit. Apoi ne-au chemat în cabinet,unde eu a trebuit să semnez câteva formulare, apoi i-au dat fetei un siropel aromat, care a amețit-o puțin și au dus-o la sala de operație. Mi-au permis să merg cu ea până la intrarea în sală, acolo mi-au spus că mă vor anunța cănd se va termina operația, așa că eu m-am retras în salonul nostru și am așteptat cu sufletul la gură, să iasă Nicole din operație. A durat operația 2 ore și 40 de minute, timp în care eu eram neliniștită dar aveam încredere că Domnul va avea grijă de fetița mea și de echipa de medici.
După ce s-a terminat operația, Nicole a fost dusă la terapia intensivă unde a stat 30 de minute, eu când am fost anunțată, deja era trează și foarte buimacă. Nici nu a putut vorbi la început, apoi încet încet scotea câteva cuvinte dar nu o înțelegeam, cănd și-a mai revenit, a încercat să se ridice, dar fiind amețită nu a reușit.
  A început să aibă dureri și a realizat că este bandajată. Nu i-a plăcut că avea branulă în mânuță, a vrut să și-o scoată, dar au pus fașă peste branulă și a fost ok. Apoi a început să își atingă ochii, unul era bandajat celălalt nu. Eu când am văzut-o că nu este bandajată la ochiul stâng, m-am speriat, fiindcă noi știam că va fi operată simultan, apoi ne-au explicat medicii că nu s-a putut opera în acelaș timp fiindcă a fost mai greu de extras cristalinul, decât s-a așteptat profesorul. Și ne-au fixat o nouă dată, 16.07.2012.
Nicole după operație a avut dureri destul de mari, a primit doar o singură dată ceva medicament pentru durere și de două ori a primit supozitor, am rămas surprinsă să constat că la ei nu se dau analgezice doar în situații extreme.
Am fost impersionată de curățenia din spital, de felul cum se servea masa, aveau niște tăvi  cu capac special compartimentate în care se servea măncarea, care a fost extrem de bună și bogată.
Fiind vorba de spital de stat condițiile au fost foarte bune, și asistenții au fost foarte atenți cu pacienții, un lucru demn de apreciat.
 
Băile sunt dotatate cu două sisteme de alarmă și un lucru extrem de important atăt în baie cât și în saloanele paciențiilor sunt dozatoare de soluții dezinfectante, cu care pacientul și medicul trebuie să se deie foarte des.
În baie chiar era un ghid care arăta cum se folosește soluția dezinfectantă, te spălai pe mâini, te uscai cu prosoape de hârtie iar apoi te dezinfectai cu aceea soluție.

  Cred eu  că ar fi benefic și pentru noi, mai ales în spitale să existe aceste dezinfectante, pentru a preveni îmbolnăvirile.
Mi-aș dori să nu vă fi plictisit cu atâtea impresii, am vrut să vă descriu în căteva cuvinte ce înseamnă un spital de stat din altă țară. Sper ca a două operație să decurgă bine și să ne auzim în curând.
Cu drag, mama lui Nicole 

miercuri, 11 iulie 2012

Am ajuns la clinica din Frankfurt

     Bine v-am găsit!
Pentru că  am reușit să strîngem fondurile financiare, am primit și o dată despre care nu eram siguri că o vom putea onora, dar cu ajutorul  Domnului, am reușit să ajungem în Germania, la clinica din Frankfurt.
    Drumul a fost extrem de obositor pentru fete și foarte lung, am pornit la ora 5.00  dimineața din Arad, am ales varianta de a călători cu trenul, am schimbat în 2 locații ( Budapesta și Viena) și seara aproape de ora 22.00 am ajuns în Frankfurt. A fost drumul epuizant pentru copii, dar în final s-au acomodat și a fost ok.
    Astăzi am fost la investigații cu Nicole, am fost plăcut surprinsă cât de mult s-au implicat medicii în consultarea fetei, și-au dat interesul și au fost foarte amabili cu noi.  A fost o procedură mai complexă, a fost consultată de mai multe cadre medicale și apoi chiar am vorbit cu anestezista , care a fost foarte drăguță și ne-a explicat cum va decurge operația.
      Din păcate un mic dezavantaj aș vrea sa menționez, faptul că nu vorbesc toți engleza, doar câteva persoane, iar dacă nu cunoști germana sau nu ai traducător este puțin mai complicată comunicarea.
Noi am avut privilegiul să avem o persoană extrem de amabilă care ne-a ajutat foarte mult, pe această cale chiar vreau să îi mulțumesc ei și familiei unde suntem cazați. Mulțumim frumos fiindcă ne-ați primit cu atâta amabilitate și căldura, chiar ne simțim foarte bine.
 Sperăm ca mâine, când va fi operată Nicole, lucrurile să decurga bine și Domnul să fie cu noi și cu medicii, să nu apară complicații. Recunosc ca părinte sunt puțin emoționată, dar sunt convinsă că totul va fi bine, fiindcă Dumnezeu este mare și va avea grijă de Nicole. Vă mulțumesc că sunteți alături de noi și sper să ne auzim în curând.
Cu stimă, Blanka.


        

miercuri, 27 iunie 2012

Avem banii strânși! Mulțumim tuturor care ne-au ajutat și s-au rugat pentru noi!

Bine v-am găsit, dragii mei!

       După o perioadă mai lungă de timp, după multe frământări și multe promisiuni, revenim pe blog, cu zâmbetul pe buze și o nouă speranță. Datorită vouă și a oameniilor cu suflet mare, a celor care au crezut în povestea lui Nicole și nu au rămas indiferenți, oameni care ne-au sunat, au bătut la ușa noastră și ne-au încurajat, ne-au dat speranțe și nu ne-au lăsat să disperăm, suflete calde, care întotdeauna s-au rugat pentru noi. Domnul a ascultat aceste rugăciuni și în 3 luni de campanie, iată-ne la final, avem banii adunați, și suntem încrezători că în câteva săptămâni vom merge la operație cu Nicole.
      Nu am scris până acuma că aveam doar promisiuni, nu și banii și am considerat că e bine să
dau update la blog când am vești și vă pot comunica și vouă cum suntem.
     Nicole este bine, acuma de curând am fost la părinții mei cu fetele, nu am putut să stăm foarte mult fiindcă mămica mea este foarte bolnavă, și a fost nevoită să se interneze din nou la spital. Sper ca Domnul să aibă milă și de mama mea și să o facă bine, noi nu putem face altceva, numai să ne încredem în El, care este Medicul Suprem. Îmi doresc din suflet să fiu puternică atât pentru Nicole cât și pentru mami, mă străduiesc dar de multe ori mă copleșesc emoțiile, sentimentele de neputiință și cedez lacrimilor.
     Pentru finalizarea campaniei am mai primit sume de bani de la enoriașii bisericii Metanoia din Arad (5200 roni și 220 euro),  de la Clubul Lions din Arad 4400 roni), de la enoriașii Parohiei Ortodoxe din Macea ( 800 roni și 20 euro)și alte căteva persoane care au vrut să rămână în anonimat. Nu am cuvinte suficiente să vă mulțumesc tuturor că sunteți alături de noi, dar vreau să specific căteva persoane cheie care ne-au ajutat foarte mult în această campanie și au avut încredere că vom reuși cu ajutorul Domnului și al vostru să strângem banii. Aceste persoane sunt: pastorul Cristian Barbosu de la Biserica Metanoia din Arad, domnul Ionel Heredea, președintele Clubului Lions, care ne-a susținut de la început,preotului ortodox Budeanu Tudor, de la parohia Ortodoxă din Macea, unei persoane cu suflet mare, care ne-a sprijinit mereu și a știut să îmi ridice moralul, doamna Adriana Cășăuțanu, o doamnă extraordinară pe care eu o admir foarte mult,rudele noastre și prietenele mele de suflet Raluca, Silvia, Ionela, Ioana, Flori etc care m-au ajutat mereu și lista asta poate continua... sunt foarte multe persoane...Vă mulțumesc!
        Doresc să vă cer sprijinul în rugăciune, să vă rugați  pentru noi și pentru mama mea,fiindcă eu cred cu tărie în puterea rugăciunilor. Sunt convinsă că Domnul va auzi rugăciunile noastre, și dacă este voia Lui, poate face minuni. Fie voia Domnului!
Vă doresc o după masă frumoasă.
Fiți binecuvântați!                                                        cu drag, Blanka și Nicole

luni, 28 mai 2012

12.000 de euro și mulțumiri Bisericii Baptiste Renașterea din Arad!

           Dragelor bine v-am găsit, știu că nu vă scriu zilnic, dar încerc cum pot să vă țin la curent fiindcă meritați din plin.  După cum vedeți la situația donațiilor este scris că avem strânși 12.000 de euro. (Beneficiem de multe promisiuni, dar eu nu scriu articol pe blog doar după ce am primit și banii, asta ca să evit neînțelegeriile, în schimb când dau update la donații calculez și sumele promise, pentru că multă lume este interesat de situația donațiilor, și mai ales de diferența de bani).
       Datorită generozității voastre și a oamenilor care ne-au auzit strigătul disperat și nu au rămas indiferenți și mai ales datorită Domnului care nu înceteză să ne uimească și să ne arate cât de mult o iubește pe Nicole. Ne simțim extrem de mulțumiți și meritul nu ni-l asumăm noi, este meritul Domnului și al vostru, dragi prieteni, fiindcă ați fost alături de noi în tot acest timp, v-ați rugat pentru noi și pentru Nicole și noi nu putem decât să vă mulțumim. Suntem extrem de fericiți fiindcă suntem tot mai aproape de obiectivul nostru și cu siguranță Nicole o să fie bine.
          Trebuie să vă spun că s-au mobilizat foarte multe persoane și chiar comunități de la diferite culte, așa  cum ați citit de câteva săptămâni, despre enoriașii Bisericii Reformate din Aluniș, iar în acest moment vin cu o altă veste extrem de fericită, comunitatea bisericii Baptiste Renașterea din Arad împreună cu pastorul Ovidiu Drăgan, s-au rugat săptămâni întregi  pentru Nicole și au făcut o colectă special pentru ea iar datorită generozității enoriașilor,Nicole a primit o suma considerabilă, este vorba de 6200 roni, pentru ca să poate fi operată cât mai curând. Dorim să le mulțumim din nou tuturor celor care s-au implicat și sperăm să revenim curând în mijlocul comunității cu vești bune.

vă pupăm, Nicole și mami 

joi, 24 mai 2012

O dedicație pentru voi, de la Nicole!

             Bună ziua dragi noștri, vă salutăm cu mare căldură și bucurie. Suntem din ce în ce mai aproape de țelul nostru, aceea de a putea să ne operăm fetița cât mai curând. Nicole este bine, este foarte receptivă, învățăm cântecele și este foarte încântată.
O să vă și pun un filmuleț cu ea, singura problemă este că acel cântec este în maghiară, am vrut să îi fac o surpriză frumoasă mamei mele care este foarte bolnavă și nu poate fi cu nepoatele sale. Am reușit împreună cu Niki să o bine dispunem,și sperăm să vă facem și pe voi fericiți văzând-o pe Nicole cântând.  
        Vă pupăm și sperăm să venim  cu  noutăți în curând.
video