Dragii mei, revin cu sufletul plin de speranță...este o nouă săptămână și sper să fie una plină de binecuvântări. Am spus că vreau să vă țin la curent cu noutățiile și pe cât pot să o aduc pe Nicole cât mai aproape de voi.
Zilele trecute am avut o săptămână plină, deși am crezut că nu vom putea ieși din acest necaz, datorită Domnului și a celor care sunt alături de noi și ne dau curaj am reușit să îmi adun forțele și să mă deschid față de voi. Nu este ușor să vorbești lumii întregi despre ce probeleme ai și cu ce te confrunți, dar este vorba de sănătatea lui Nicole și cumva trebuie să aibă povestea noastră un happy-end, așa că datorită bunăvoinței doamnei Adriana Oprea-Popescu, a apărut articolul despre fetița noastră în Jurnalul Național.
Am să fac tot ce pot ca în curând să pot găsi și o fundație care să ne ajute pentru a obține un Teledon, este o prioritate pentru noi și sper să se realizeze cât mai curând. Doar cine trece prin aceste probleme poate știi cât de greu este să ajungă cazul tău umanitar în centrul atenției, fără o fundație cam ești blocat. Nu poți avea teledon, nu poți avea parte de sponsorizări doar pe contracte speciale de sponsorizare. Ce să mai vorbim de o apariție la televizor...dar suntem optimiști și știm că toate se întâmplă la timpul lor. Îi suntem recunoscâtori Domnului că am ajuns și până aici într-o lună de campanie.
Nicole fiindcă vede foarte rău nu mai frecventează grădinița, deși inițial m-a durut atitudinea educatoarelor, trebuie să fiu conștientă că are nevoie de mai mult timp și educatoarele sunt foarte ocupate cu restul copilașilor, iar ea se simte neglijată și respinsă. Mi se rupeasufletul când mi s-a cerut să nu o mai duc pe fată la grădi, dar încerc să mă pun în locul lor și să nu îi judec. Sper ca în curând și fetița mea să fie un copilaș normal și să nu fie etichetată sau respinsă de ceilalți.
Sper să o putem opera cât mai curând și să ne putem liniști...
Dragă Blanka, îmi doresc ca Domnul să vă dea şi vouă şi Nicolei răbdare şi putere...
RăspundețiȘtergereÎmi pare rău de situaţia de la grădiniţă...E drept, responsabilitatea educatoarelor faţă de un copil cu probleme este mare şi nu întotdeauna este uşor să faci faţă, dar nu este ceva de nerealizat. Cu înţelegere şi cu atenţie sporită, Nicole ar fi putut fi supravegheată şi "păstrată" in colectivitate, zic eu. De multe ori cred că nouă, oamenilor (mari), ne lipseşte disponibilitatea de a da tot ce putem...
Sper să ajungeţi cât mai repede la Frankfurth. Curaj!