Dragii nostrii, în ultimul timp suntem destul de ocupați, dar astăzi am decis să vă scriu ce noutăți mai avem pentru voi, care ne susțineți mereu.
De curând am fost contactată de Emilia, o doamnă foarte draguță, care ne-a spus ca vrea să publice în presa maghiară din Arad, mai exact in ziarul "Nyugati Jelen", un material despre Nicole. Suntem foarte fericiți că va fi din ce în ce mai mediatizată cazul fetei, avem speranțe mari că strigătul nostru va avea ecou și ne bucurâm câ putem merge înainte.
Până în acest moment avem adunați 2400 de euro, deși mai este mult până la 15.000, noi suntem mulțumiți, dat fiind faptul că încă nici acuma nu suntem reprezentați de o fundație. Domnul este mare și cu siguranță nu ne va lăsa, am ajuns până aici, nu se poate să nu ajungem mai departe.
Doresc să mulțumesc tuturor celor care s-au implicat și încă ne dau forță să nu renunțăm la campanie, sunt foarte multe persoane solidare fată de cazul nostru. Domnul să îi binecuvânteze!
Vă doresc numai bine și revin cât mai curând...
luni, 30 aprilie 2012
sâmbătă, 28 aprilie 2012
O altă veste foarte bună!
Dragi prieteni de această dată venim cu o altă veste extraordinară, este vorba despre implicarea copilașilor de la școala dominicală din cadurl Bisericii Metanoia de aici din Arad, unde și Nicole merge la grupa mică, grupa steluțelor.
Acești copilași au fost întrebați dacă vor să o ajute pe Nicole, și încet încet datorită profesorilor care
s-au ocupat de ei, au aduna bănuți și au realizat și un program special, unde au cântat și s-au rugat pentru multe cazuri, ca Domnul să dea izbândă, iar pentru Nicole în mod special au făcut o colectă din bănuții lor de buzunar.
Un gest extraordinar, când ne gândim că până și copilașii au vrut să ne ajute ca Nicole să poata vedea lumea. Vă mulțumim copii și într-un mod special doresc să mulțumesc și doamnei Viorica Jorza, coordonatoarea acestui program special precum și a tuturor profesorilor care s-au implicat în realizarea acestui proiect.
Am să vă pun câteva poze și un link către serbarea filmată de cei de la Biserica Metanoia.
Sper să vă placă și vouă. Noi ne simțim din plin binecuvântați de Domnul.
Cu drag vă pupă Nicole.
luni, 23 aprilie 2012
O nouă săptămână plină de speranțe
Dragii mei, revin cu sufletul plin de speranță...este o nouă săptămână și sper să fie una plină de binecuvântări. Am spus că vreau să vă țin la curent cu noutățiile și pe cât pot să o aduc pe Nicole cât mai aproape de voi.
Zilele trecute am avut o săptămână plină, deși am crezut că nu vom putea ieși din acest necaz, datorită Domnului și a celor care sunt alături de noi și ne dau curaj am reușit să îmi adun forțele și să mă deschid față de voi. Nu este ușor să vorbești lumii întregi despre ce probeleme ai și cu ce te confrunți, dar este vorba de sănătatea lui Nicole și cumva trebuie să aibă povestea noastră un happy-end, așa că datorită bunăvoinței doamnei Adriana Oprea-Popescu, a apărut articolul despre fetița noastră în Jurnalul Național.
Am să fac tot ce pot ca în curând să pot găsi și o fundație care să ne ajute pentru a obține un Teledon, este o prioritate pentru noi și sper să se realizeze cât mai curând. Doar cine trece prin aceste probleme poate știi cât de greu este să ajungă cazul tău umanitar în centrul atenției, fără o fundație cam ești blocat. Nu poți avea teledon, nu poți avea parte de sponsorizări doar pe contracte speciale de sponsorizare. Ce să mai vorbim de o apariție la televizor...dar suntem optimiști și știm că toate se întâmplă la timpul lor. Îi suntem recunoscâtori Domnului că am ajuns și până aici într-o lună de campanie.
Nicole fiindcă vede foarte rău nu mai frecventează grădinița, deși inițial m-a durut atitudinea educatoarelor, trebuie să fiu conștientă că are nevoie de mai mult timp și educatoarele sunt foarte ocupate cu restul copilașilor, iar ea se simte neglijată și respinsă. Mi se rupeasufletul când mi s-a cerut să nu o mai duc pe fată la grădi, dar încerc să mă pun în locul lor și să nu îi judec. Sper ca în curând și fetița mea să fie un copilaș normal și să nu fie etichetată sau respinsă de ceilalți.
Sper să o putem opera cât mai curând și să ne putem liniști...
vineri, 20 aprilie 2012
Apariție în ziarul "Jurnalul Național"
Astăzi a fost o zi foarte importantă pentru noi, deoarece ecoul anunțului nostru se va auzi la nivel de țară datorită echipei de la ziarul "Jurnalul Național". Aș dori să îi mulțumesc în mod special doamnei Adriana, care a fost foarte amabilă și interesată de cazul fetiței mele. Vă mulțumesc din suflet, datorită dumneavoastră sperăm ca anunțul nostru să aibă un ecou puternic.
Vă voi posta o parte din articol, cine dorește să citească tot materialul o poate face aici.
"Adam Bezsnei Eniko Blanka e din Arad şi are 27 de ani. Două fetiţe. Şi o cruce mare şi grea pe umeri. Nicole, lumina ochilor ei, ar putea să se trezească într-o zi şi să n-o mai vadă. Deloc. Nici pe ea, nici lumea. Lumea e mare, frumoasă şi bună. Fetiţa lui Blanka trebuie să afle asta. Ca să poate citi, peste ani, scrisoarea pe care mama ei a trimis-o lumii întregi şi fiecăruia dintre noi, în parte, din prea multă iubire pentru copilul ei."
“În 2008 ne-am căsătorit, iar un an mai târziu Domnul ne-a dat cea mai mare binecuvântare, pe Nicole Anamaria, un îngeraş de copil cu ochi mari şi foarte expresivi. Fericirea noastră n-a durat mult. Eram conştienţi că există posibilitatea ca şi fetiţa să aibă probleme cu ochişorii, aşa că o duceam la control, regulat, cam din 3 în 3 luni. Primeam mereu acelaşi răspuns: “e micuţă şi nu colaborează”. Doi ani de zile am fost pe la diferiţi oftalmologi din ţară căutând un răspuns, iar în final doctoriţa mea, din Bistriţa, ne-a dat verdictul: a spus că Nicole e suspectă de Marfan. A fost un şoc. Nu pot să vă descriu ce durere imensă am simţit pe moment, văzând că doamna doctor s-a blocat şi că la orice întrebare a mea ridică din umeri. M-a copleşit disperarea. A fost cel mai groaznic sentiment, un sentiment de neputinţă. Şi un semn mare de întrebare îmi apăsa pe suflet: ce voi face de acuma înainte? Ştiind cazul soţului meu, m-am îngrozit, vreme de două săptămâni am fost în stare de şoc, însă trebuia să mă gândesc şi la Sophie care avea atunci doar 4 săptămâni, o alăptam şi nu aveam voie să fiu stresată ca să nu-i transmit starea mea agitată. După acest şoc, am început să am tot feluri de frământări: de ce ni se întâmplă nouă, de ce acuma, de ce fetei mele... de ce? Apoi însă am încercat să îmi adun forţele şi să mă documentez despre boala fetei, despre ce posibilităţi avem, unde şi cam la ce vârstă ar putea fi ajutată. Ştiu că, în timp, Nicole va trebui să suporte tot feluri de examinări şi poate şi diferite intervenţii chirurgicale, dar încerc să-mi păstrez calmul şi să mă gândesc că Domnul este Cel ce deţine controlul vieţii noaste, iar cu voia Lui totul o să fie bine. Am căutat diferite clinici din ţară unde am dus-o pe Nicole, am sperat că va colabora cât de puţin, şi draga de ea şi-a dat toată silinţa, dar medicii din România au spus că Nicole ar trebui să aibă peste 4 ani, ca să colaboreze bine şi, ulterior, să poată fi operată. Durerea mea e că niciun medic din ţară nu ne-a spus cât de gravă e problema. Şi ne-au ascuns un adevăr cumplit: că, dacă mai aşteptăm, Nicole poate orbii, încet – încet, sub ochii noştri. De ce există atâta indiferenţă în lumea medicală din ţară? Am cunoscut mulţi oameni buni şi dornici să ne ajute, dar şi medici care ne-au tratat ca pe nişte roboţi, ne-au spus că o operează, dar şi că nu garantează că va fi bine. Vă întreb eu pe voi, ca şi părinţi, aţi putea să vă lăsaţi copiii pe mâna medicilor care vă tratează cu indiferenţă? Care au pacienţi “pe bandă rulantă”, dar care au uitat să fie în primul rând oameni... Care rezumă totul la a cui pilă eşti şi cât de gros e buzunarul pacientului”...
Mulțumim celor care ne dau curaj șí ne îndeamnă să nu renunțăm.
Domnul să vă binecuvânteze!
Cu stimă, Blanka
miercuri, 18 aprilie 2012
O mamă se roagă...
LA PORŢILE CERULUI: O mamă se roagă...: "O mamă se roagă pentru fetiţa ei...nimic neobişnuit până aici, căci mămicile
întotdeauna se roagă pentru copilaşii lor, dimineaţa şi peste zi, iar seara, la culcare, rugăciunile mamei învelesc în linişte şi pace
somnul pruncilor, ca-ntr-o plăpumioară caldă, ocrotitoare.
Rugăciunea
mamelor care au copilaşi bolnăviori este însă una plină de durere şi lacrimă,
dar şi de de credinţă, de speranţă, de aşteptare.
Blanka este o
asemenea mămică - mămică de puişor bolnav, căci Nicole Anamaria, cea mai mare fetiţă a ei s-a
născut, acum 3 anişori, cu o boală ereditară care îi afectează grav vederea,
până la posibilitatea pierderii totale: Subluxaţie
bilaterală de cristalin
(Sindrom Marfan).
Pentru ca să poată vedea şi să se dezvolte ca un
copilaş normal, Nicole are nevoie de implant de cristalin, operaţie care în
prezent nu se realizează la noi în ţară. Părinţii fetiţei au căutat o clinică de
specialitate ce ar putea realiza această intervenţie şi au găsit-o la Frankfurt,
în Germania, unde au şi fost pentru un prim consult în 13 martie.
Intervenţia se
poate realiza fără probleme acolo, însă este nevoie pentru spitalizare şi
intervenţia chirurgicală de suma de 15.000 euro, bani de care familia nu dispune
şi pe care din veniturile proprii nu îi va putea obţine niciodată..." mami multe puteți citi aici.
Acest articol a fost scris de doamna Mariana, căreia doresc să îi mulțumesc pentru cuvintele calde venite din suflet. Mulțumim frumos.
Domnul să vă binecuvinteze!
Hristos a înviat!
Sper că ați avut parte de sărbatori pascale pline de lumină și multă pace în suflet.
Îmi pare rău că nu am reușit să vă scriu și înainte de sărbători, să vă doresc un Paște minunat în sânul familiei, dar trăiesc cu speranța că ați avut parte de tot ce v-ati dorit și că nu ați uitat semnificația acestei sărbători. Domnul Isus Hristos a murit pentru noi, s-a jertfit pentru ca noi să putem fi mîntuiți, ca apoi prin Învierea Lui să biruiască moartea. Hristos a înviat!
După câteva zile de lungi meditații, dacă tot am decis să îmi deschis sufletul față de voi, și să vă spun prin ce trecem, poate mai sunt și alții care se confruntă cu probleme de sănătate și poate au nevoie de curaj, îi îndemn să nu renunțe pentru nimic în lume să lupte. Recunosc că mi-e greu uneori, poate sunt judecată de ce am ales această variantă și nu am așteptat până apărea o fundație care să ne reprezinte, știți de ce am luat această decizie? pentru că în primul rând sunt mamă și mă doare că nu am banii aceștia, dar în schimb am ambiție si forța necesară să merg înainte, să nu mă blochez, pentru că viitorul copilei mele este în joc. Sunt convinsă că și dumneavoastră ați fi procedat la fel. Spre surprinderea mea deși am crezut ca suntem numai noi doi, multe persoane au fost solidari față de noi, ne-au trimis mesaje de încurajare, ne-au dat sfaturi, ne-au ajutat din puținul lor, să știți că românii sunt oameni generoși și foarte solidari. Le mulțumim tuturor care ne sunt alături în această campanie, înseamnă enorm pentru noi și de aceea am decis să vă deschid ușa casei mele, chiar și așa virtual, să o puteți cunoaște pe Nicole.
O sa vă postez câteva fotografii cu fetele mele, și voi începe din luna martie practic de când am aflat că trebuie operată de urgență, in Germania. A fost în 13 martie programată pentru control iar în 16 martie a împlinit 3 anișori și și-a dorit un tort cu buburuze, eu fiind pasionată de a crea torturi m-am bucurat că o pot face fericită Nu o să uit cât de mândră a fost de tortul ei, era așa de încântată că merită să vă arăt bucuria de pe chipul ei, când a văzut tortul. A exclamat "Bravo mami, îmi place!" Pozele vor vorbi în locul meu.
Buburuza asta e foarte frumoasă...
M-am bucurat mult sa văd pe chipul ei fericirea.
... a analizat inclusiv buburuza de pe brioșe...
Rar o văd zâmbind, îmi aduc aminte cât era bebeluș Sophie, a fost așa de retrasă și nu vorbea, era în lumea ei, de când Sophie umblă, este altfel. Se orientează după surioara ei, merge peste tot, face prostioare, nu mai este retrasă și a prins curaj de la micuța. De multe ori se joacă împreună așa de frumos, dar cateodata se mai și ceartă.
Când mergem în parc are mare grijă de micuța.
Aici mi-a cerut să o plimbe ea pe Sophie.
Va doresc sa aveți o zi bună și o să revin cu povestea noastră.
Vă pupăm, Nicole și Blanka
luni, 16 aprilie 2012
Please help Nicole!
My dears, I hope you can understand my need when I ask you to please help
me publish the aid case of my older daughter, Nicole. As you may have read, she
will have to undergo eye-surgery at a specialized clinic in Frankfurt, Germany.
Unfortunately the costs of the surgery are way too high for us, it adds up to
around 15.000 Euro, plus travelling expenses twice, since she will have to have
her two eyes operated at a distance of 6 weeks. We don’t have this amount of
money, and unless we pay it in full, the surgery won’t even be scheduled. The
more time goes by, the smaller her chances get, at this point she risks losing
her eyesight completely, her visual acuity lies around 20% now. She relies on
her right eye, which is the stronger one.
I surely would not have appealed to anyone, nor told our story, if it
wouldn’t have been a crisis situation. To enhance her chances of recovery, we
have unrolled a campaign (here and here). I am just a mother who wants to see her child
healthy, with a chance to a normal life, and I feel that is worth all of my
efforts. I have copied in an article that provides more details about her
condition.
„She is only three years old but bares the burden of a serious disease.
Nicole could live in the dark, if her parents don’t gather the money necesarry
for her complex surgery.
Nicole Anamaria Adam-Bezsnei has a serious condition. In 2009 she was
diagnosed with bilaterale subluxation of her crystalline lens and Marfan
Syndrome. Her fate was a harsh one, inherited from her father, who also had the
subluxation of his crystalline lens and aortic insufficiency that had to be
operated. The subluxation can be understood as the displacement of the
crystalline lens from its normal position.
The Marfan Syndrome is a genetic disorder the affects the conjunctive
tissue, and leads the dilatation of the main artery that carries blood to the
heart. If it isn’t detected in due time, this can lead to death.
Nicole needs a crystalline implant for both her eyes, and this surgery is
not only very expensive, but also a risky one, due to the very young age of the
patient. For this reason the doctors from Romania refuse to operate, but an
external intervention could save the little girl’s eyesight.
Nicole also has a little sister, who fortunately is perfectly healthy. The
parents of the two girls are having a hard time and don’t have the means that
could give their daughter’s health back. The father is a clerk that earns less
that 150 Euros a month, after the cut-backs from the Romanian public system.
The mother only has an allowance for raising the younger daughter. The parents
of the little girl are putting in big efforts to raise the money necessary for
this surgery.
Nicole has recently turned three, but she cannot enjoy childhood like a
normal child can. She needs help to see the world. Anyone with a kind heart can
help her truly live her life. The parents can be contacted at the phone numbers:
0040730.018.078 Petre and 0040731874847 Blanka.
Source: the newspaper "Glasul
Aradului"
CONT
BANCAR:
RO 70 RZBR 0000 0600 1446 8429
– în euro
RO 20 RZBR 0000 0600 0877 6884 – în
usd
FOR INTERNATIONAL TRANSFERS IN EURO, PLEASE USE THE FOLLOWING DETAILS:
BANK: RAIFFEISEN BANK
SWIFT: RZBRROBU AGENCY 336. TEATRU, ARAD, ROMANIA
We kindly ask you not to be indifferent, we need you to spread this appeal
as good as possible. It is a huge amount of money and we cannot cope with it.
We hope to find people responsive to our humble request and help us spread the
word or help us with any amount available.
We hope the Lord will help us get to the clinic and have successful
surgeries. Thank you for your time and solidarity. God bless you.
Respectfully, Blanka
joi, 12 aprilie 2012
Nicole Anamaria are nevoie de voi!
Dragii noștrii, datorită generozității voastre în decursul celor 3 săptămâni de campanie, am reușit să strângem 1100 de euro. Vrem să vă mulțumim pentru mesajele de încurajare, pentru sfaturile voastre și pentru generozitatea de care ați dat dovadă. Mulțumim din suflet pentru că ne sunteți alături și pentru că ne dați forță și curaj.
În mod special vreau să mulțumesc unei comunități de fete talentate și foarte creative, care au fost aproape de noi și sunt încă și în acest moment.
Eu nu știu când voi reuși să vă răsplătesc pentru tot efortul vostru dar știu că Domnul vă va răsplăti cu siguranță. Mă simt onorată că fac parte și eu din grupul acesta minunat si vă mulțumesc pentru că vă am alături. Sunteți cu adevărat speciale, talentate și pline de noblețe. Vă mulțumesc fetelor.
Trebuie să vă precizez că sunt foarte multe persoane care ne încurajează și le mulțumim. Am primit și donații de la persoane anonime, deși noi nu știm cui să mulțumim, Domnul știe
Continuăm campania și sperăm că în curând vom găsi și o fundație care să ne sprijine în viitor.
Mulțumim și vă dorim să aveți un weekend minunat.
Domnul să vă binecuvânteze!
Cu stima, Blanka!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)